Spiritul pune in
miscare materia

Uneori spunem ca „singuratatea mea cu mine este mai usor de acceptat fata de singuratatea mea cu tine“. Prin urmare, decat o relatie nefericita sau pur si simplu seaca, mai bine o singuratate linistita. Cum niciuna dintre cele doua ipostaze nu suna mai vesel decat cealalta, alegerea ni se pare imposibila si, logic, gandim: dar ce, numai asa se poate?

Sansele insa pot aparea mai greu sau mai tarziu, iar nelinistile cresc proportional cu numarul lumanarilor de pe tort. Mai trece un an, mai depasim o relatie nereusita sau cateva intalniri neinteresante si ramanem in acelasi punct mort, zero, singure. Psihologic vorbind, motivele pentru care suntem singure la o anumita varsta pot fi multe.

De aceea, am cerut sfatul unei persoane avizate, pentru a ne da cateva indicii despre aceasta situatie, a singuratatii unei femei. Ioana Maria Olteanu, psihoterapeut de orientare analitica, ne spune ca „psihologia si dezvoltarea feminina variaza de la o persoana la alta. Sunt femei care pun pe prim-plan casatoria si familia, relatiile de lunga durata, dorinta de maternitate si exista femei care sunt mai stimulate de situatii competitive, de «cauze» cu care se identifica, de dorinta de cunoastere. Chiar si la fetite poti sa observi, din primii ani, ca unele adora sa exerseze in jocurile lor situatia maternitatii, altele sunt mici Afrodite, dornice sa fie placute si sa capteze atentia, altele prefera sa se joace cu baietii si sa isi dezvolte aptitudinile fizice, iar alte fetite par facute pentru a conduce, etc.

Toate acestea sunt semne ale unor tipologii care pun amprenta si mai tarziu pe alegerile pe care le face o femeie la varsta adulta“. Am putea spune ca „pana la urma, cum iti asterni, asa dormi“. Poate ca la momentul in care colegele si prietenele de-o varsta cu tine isi petreceau timpul pe site-uri dedicate mireselor, tu doreai sa demonstrezi sefilor ca poti sta si 11 ore la birou. Poate ca te simteai nepregatita pentru un angajament pe viata sau nu gasisesi acea emotie care sa te convinga. Totusi, motivele pot varia si in functie de istoricul personal.

„Multe femei singure au in spate o istorie de abuzuri fizice sau emotionale, tati absenti sau mame critice – in principal, situatii de viata care au dus inca din primii ani la stirbirea increderii in sine si in ceilalti, la o lipsa de experiente privind «beneficiile» unei relatii apropiate, intime, cu celalalt. In masura in care o persoana are un istoric de relatii disfunctionale (parentale, prime relatii de cuplu), ii va fi imposibil sa aiba o reprezentare interna a felului in care o relatie apropiata, de durata, poate aduce implinire. Cand ma refer la «reprezentare interna», ma gandesc la felul in care se sintetizeaza, la fiecare, experientele directe, traite, si nu la reprezentarile si cliseele culturale si sociale“, ne spune Ioana Maria Olteanu, psihoterapeut. Cum, din pacate, majoritatea femeilor au in minte basmele Disney cu care a crescut in copilarie si un Fat-Frumos care trebuie sa apara chiar si pe Buridava colt cu Sucidava, gasirea unui partener este dificila. Iar daca vreti sa contraziceti asemenea pretentii, ca le-ati avea, oare nu cauta fiecare anumite trasaturi in partenerii pe care si-i alege? Si cu cat mai multe din lista noastra de „asa da“, cu atat mai bine?

„Din cate am observat, relatiile merg bine in faza initiala, cand fiecare mizeaza pe idealul intern si il vede pe celalalt cum ca ar putea fi acel ideal, dupa care apare etapa in care constati ca celalalt nu are legatura cu imaginea din mintea ta. Aici se rup cele mai multe relatii si se rateaza momentul in care, intr-adevar, apare sansa construirii unei relatii reale. Multe femei (si barbatii, de asemenea) nu au rabdare sa treaca de acest moment de deziluzie (si pe baza motivelor legate de istoricul personal, de care vorbeam mai inainte), se simt ranite, sufera si isi pierd increderea in barbati. Deziluzionare nu inseamna dezamagire, ci iesire din iluzie, din visare, si intrarea in realitate. Toata lumea are de invatat la nesfarsit, in diverse feluri, aceasta lectie de cunoastere a realitatii, asa cum e. Iar poate ca lectia cea mai importanta a varstei de 30 de ani (deopotriva pentru femei si barbati) este sa invete sa il vada si sa ia in considerare si pe celalalt, si pe sine asa cum sunt, iar de la acest punct incolo poate fi trait sentimentul de iubire (fata de sine si fata de celalalt)“, afirma Ioana Maria Olteanu. Ioana Maria Olteanu ne mai da cateva repere despre varsta de 30 de ani la femei. „Varsta de 30 de ani si pana spre 40 este o varsta-prag care, de obicei, impinge catre dezvoltarea mai complexa a personalitatii. Daca la 20 de ani iti dezvolti cu precadere o anumita trasatura, cea cu care te identifici cel mai usor (femeia de cariera, femeia-mama, femeia in cuplu, femeia seducatoare, etc.), dupa 30 de ani, incet, incet, isi fac loc nevoi noi, dorinte necunoscute pana atunci, presiunea de a o lua si in alte directii, de a cunoaste viata mai complex. Multe femei pot deveni in aceasta perioada depresive – singure sau nu – pentru ca percep ca ceva se intampla cu ele, ca ceea ce era valabil pana acum, nu mai este suficient. Pentru unele femei, presiunea acestei schimbari poate fi simtita dificil si dezorientant.

In ceea ce priveste femeile singure, daca pana la varsta respectiva au avut mai ales o existenta independenta, centrata pe valorificarea propriei persoane, multe dintre ele pot simti la un moment dat ca acest mod de viata nu mai este satisfacator. Incet, isi fac loc si alte dorinte, ce tin de intimitate, apropiere, de experienta maternitatii, etc. Pe de alta parte, si femeile «de casa» pot trece prin perioade de deruta si nemultumire si spun adesea ca isi doresc mai mult pentru ele. Din punctul meu de vedere, perioada varstei de 30 de ani este o perioada in care apare potentialul unei trairi de sine mai complexe, o perioada in care o femeie chiar are sansa sa se simta bine cu ceea ce este, sa experimenteze beneficiile feminitatii mature, asumate.“

Asadar, varsta de 30 de ani este un prag important in dezvoltarea unei femei, este un moment al adancirii cunoasterii de sine si de explorare a unor orizonturi noi. Fie ca ne impacam cu singuratatea, fie ca luptam pentru schimbarea statutului, ideal este ca fiecare sa se simta bine cu ea insasi. Poate nu recunoaste, dar are pretentii mari, poate trebuie schimbat modul de abordare sau, pur si simplu, traita viata zi cu zi, asa cum e dat, sperand la ceea ce ne dorim si bucurandu-ne de ce avem. Ceea ce putem elimina este prejudecata si ceea ce putem evita sunt cliseele culturale. Iar ce trebuie pastrat, este capul sus si spatele drept. Solutiile si raspunsurile vor aparea.

Sursa : www. psyhologies .ro

Leave a Reply

© Ordes.ro - Toate drepturile rezervate - Admin
made by necenzurat