Spiritul pune in
miscare materia

Primul care a elaborat o psihologie a resentimentului este Nietzsche. El sesizeaza valoarea defensiva a resentimentului. 

Resentimentul este o reactie de aparare fata de durere, suferinta, neplacere. Resentimentul apare la acei oameni care in mod nativ, sunt caracterizati de o redusa rezistenta la frustrare. Pentru Nietzsche bazele resentimentului, sunt de natura biologica. Deficitul vital este sursa principala a resentimentului. 

Max Scheler subliniaza rolul defensiv de aparare al resentimentului. Spre deosebire de Nietzsche, Scheler scrie intr-o perioada in care psihologia freudiana devenise cunoscuta.

Contributia sa consta in adancirea tensiunii conflictului dintre dorinta de a descarca anumite afecte negative, de tipul dorintelor de razbunare, ura, invidie, gelozie si neputinta de a realiza aceasta descarcare. Atunci cand neputinta se permanentizeaza isi gaseste rezolvarea prin mijloace psihice. Neputinta duce la rezolvarea sentimentelor negative, care nu pot fi descarcate.

Pe langa refulare, preia si intoarcerea refulatului. Refulatul revine in constiinta si odata cu el si conflictul psihic. Inperfectiunea refularii face ca resentimentul sa isi continue actiunea in sensul actiunii iluzorii asupra lumii exterioare. Un prim pas in aceasta actiune a resentimentului, de a modifica iluzoriu realitatea exterioara il constituie negarea faptului ca bunul dorit dar inaccesibil este purtator de valoare. Acest moment in dezvoltarea resentimentului, este ilustrat de proverbul “Vulpea care nu ajunge la struguri spune ca sunt acrii” (nu spune ca dulcele nu este bun).

Adevarata solutie pe care o aduce resentimentul, este interventia in sistemul de valori, in sensul devalorizarii valorilor inaccesibile si valorizarii calitatilor care sunt considerate nonvalori. Datorita acestei inversari a valorilor, omul resentimentar este mantuit. El nu va mai resimti invidie, ura, gelozie fata de cei care detin valorile inaccesibile, ci va resimti mila si compatimire. 

In aceasta psihologie a resentimentului, perspectiva adleriana, constituie completarea indispensabila, in sensul ca neputinta este pe deplin valorificata psihologic. Aceasta neputinta dezechilibreaza autoestimatia, provoaca sentimente de inferioritate puternice, iar intru cat conditiile oboiective sau subiective se opun dizolvarii sentimentelor de inferioritate, printr-o compensare reala, solutia disponibila este cea psihica: indepartarea din constiinta a sentimentelor de inferioritate si actiune mistificatoare asupra sistemului de valori si judecatilor de valoare. Conflictul resentimentar, tine de zona autoestimatiei.

A cunoaste resentimentul este o stare de descoperire a propriei lumi interioare.

Neputinta invatata este un pattern de gandire rezultat in urma repetarii  unei anumite  teme menita a devaloriza  propria persoana.  In timp, celebrul “Nu pot” devine raspunsul oricarei incercari  pornindu-se de la premisa ca evitarea oricarei experiente  anuleaza esecul. Anticiparea esecului este factorul declansator al emotiilor negative. Perspectiva pesimista asupra vietii este acaparatoarea , apasatoarea , persoana refuzand cu obstinatie a se raporta la realitatea concreta. Modificarea sistemului de valori , punerea  lui in consonanta cu trairea intima reprezinta adaptarea organismului la mediu. Protejarea imaginii de sine  determina persoana sa gaseasca “motivatii bune” pentru care sa poata a-si aduna toate fortele vointei, pe care sa le foloseasca  pentru adaptarea la noua situatie.DSC_0193

In momentul in care suntem cuprinsi de resentimente fiecare dintre noi se poate pierde pe sine. Psihologul Deborah Khoshaba ne prezinta o serie de afirmatii cu efect vindecator pe care ea le numeste “Declaratiile unei Inimi Deschise si Libere”. Iata care sunt acestea:

1. Am incredere in gandurile, emotiile si comportamentele care ma ajuta sa gasesc sursa de rabdare care exista in fiinta mea.

2. Accept ceea ce a fost. Sunt pregatit sa merg mai departe cu mintea, corpul si sufletul meu.

3. Nu imi voi petrece timpul rememorand vechile drame pe care le-am trait.

4. Nu ii voi permite nimanui sa-mi raneasca inima.

5. Raman ferm si accept sa-mi gasesc puterea de a rezolva aceasta problema.

6. Folosesc durerea pe care o traiesc pentru a ma deschide in fata lectiilor vietii, nu pentru a calcula neajunsurile vietii.

7. Imi dau voie sa ma eliberez si am incredere in viitor deoarece ma am pe mine.

8. Gasesc in actiunile si cuvintele mele o modalitate de a ma deschide.

9. Recunosc ca eu sunt singurul responsabil pentru emotiile pe care le traiesc.

10. Gasesc rabdarea in fiinta mea pentru a observa care este scopul mai mare al experientelor mele.

Surse: Max Scheler – Omul resentimentului; Vasile Dem Zamfirescu-Introducere in psihanaliza freudiana si postfreudiana. Curs universitar; psychologyineverydaylife  .net

 

Leave a Reply

© Ordes.ro - Toate drepturile rezervate - Admin
made by necenzurat