Spiritul pune in
miscare materia

Pentru unele persoane este o abilitate innascuta, pentru altele o chestiune de exercitiu, in tot cazul, asertivitatea ( caci despre ea vorbim) este o combinatie reusita intre fermitate si bun simt.

Oamenii simt nevoia sa actioneze agresiv dintr-o serie de motive. Potrivit lui Arthur J. Lange si Patricia Jakubowski, doi „consilieri in asertivitate”, tindem sa izbucnim atunci când simtim ca suntem vulnerabili; incercam sa ne protejam de pericolul in fata caruia ne simtim neputinciosi.

Apoi, experientele de viata cu emotii volatile care raman nerezolvate ne pot determina sa reactionam prea dur atunci cand suntem confruntati cu o dificultate intr-o relatie.

Desi mesajul lor este de obicei legitim, il transmit intr-un mod nepotrivit de teama ca nu vor fi luati in considerare, ca vor fi judecati, criticati sau evaluati in termini peiorativi. Cei pe care ii ranesc se indeparteaza de ei si evita sa le acorde un numar nelimitat de sanse, astfel ca oamenii agresivi sfarsesc prin a se simti izolati, instrainati, fara sustinere in plan personal, social si profesional. Toate acestea le alimenteaza agresiunea conducandu-i la comportamente si mai aberante.

Lange si Jacubowski (1976) sustineau ca „asertivitatea implica apararea drepturilor personale si exprimarea gandurilor, sentimentelor si convingerilor in mod direct, onest si adecvat, fara a viola drepturile altei persoane”.

In timp ce indivizii agresivi ii ranesc adesea pe ceilalti, iar cei nonasertivi deseori se ranesc pe ei insisi, persoanele asertive se protejeaza pe sine cât si pe cei cu care interactioneaza. Acest lucru implica atentie asupra sentimentelor si abilitatilor verbale si nonverbale de rezolvare a problemelor interpersonale.

Accentul asertivitatii se pune pe negociere. Persoanele asertive incearca sa echilibreze „puterea” sociala astfel incât sa creeze egalitate in relatiile pe care le intretin cu ceilalti.03

Daca suntem de acord ca asertivitatea inseamna o afirmare a eului, atunci este destul de clar ca munca incepe din interior.

Adesea, nivelul scazut al autostimei se coreleaza cu lipsa asertivitatii, cu vorbirea interioara, cu continutul perfectionist si cu dificultatea de-a exprima propriile sentimente. La fel gandirea de tipul “totul sau nimic” (orice fac eu e rau sau orice fac eu e bine), gandirea de tip alb sau negru (daca oamenii nu ma iubesc, inseamna ca ma urasc), oscilarile sus-jos (te simti minunat cand ai o relatie, dar groaznic, incapabil sau mizerabil cand esti singur).

Pentru ca este o chestiune de exercitiu, dar si de atitudine, in centrul influentei sociale trebuie sa stea o cerere verbala care, pentru a putea fi eficace, ar trebui sa fie convingatoare, adica sa motiveze prin citeva elemente valabile.

Incercarea de a rezolva problema comunicarii prin impunerea unor argumente logice proprii, situatiile in care o persoana incearca in mod repetat sa gaseasca soluţii logice la problemele unei alte persoane conduce la frustrare prin ignorarea sentimentelor si opiniilor celeilalte persoane.

Tendinta de a judeca, de a aproba sau de a nu fi de acord cu parerile interlocutorului, convingerea unor persoane ca cei din jurul lor nu isi vor imbunatati comportamentul decat daca sunt criticaţi este o bariera in calea unei comunicari eficiente. Comunicarea poate fi stanjenita de folosirea etichetelor de genul: “Esti un naiv ca ai facut…. “. Aceste etichetari transforma tonul conversatiei intr-unul negativ, consecinta fiind blocajul.

Succesul comunicarii asertive nu sta intotdeauna in rezultate tangibile ( implinirea unei cereri). Succesul ei rezida cateodata in gradul de autocontrol si respect personal care este atins si mentinut in timpul schimbului asertiv. Important este sa ne exprimam deschis si adecvat gandurile si sentimentele . Un concept de baza este: nu porni de unde esti, ci porneste de unde vrei sa ajungi / de la ceea ce vrei sa obtii; si nu e permis sa spui ca aceasta niciodata nu va merge!

 

Leave a Reply

© Ordes.ro - Toate drepturile rezervate - Admin
made by necenzurat