Spiritul pune in
miscare materia

 

Filosoful hedonist Epicur avea dreptate în caracterizarea fericirii (în cea mai mare parte): “Dacă nu te poţi mulţumi cu puţin, nu te poţi mulţumi cu nimic.” Filosofii din vremurile vechi erau dornici să spună şi celorlaţi cum să trăiască şi cum să fie fericiţi. Desigur, recomandările lor sunt repere pentru noi datorită operelor lor; ele sunt pline de învăţăminte şi îndemnuri deopotrivă, dar putem noi să le înţelegem cu adevărat şi să le raportăm la cercetarea psihologică modernă?

Într- un articol recent din Journal of Happiness Studies, Bergsma, Poot şi Liefbroer explică îndemnurile lui Epicur cu privire la o viaţă mai bună şi apoi le compară cu un corp extins de cercetări psihologice pe tema satisfacţiei în viaţă.

Epicur credea că plăcerea şi durerea sunt concepte centrale ale moralităţii umane. Părerea lui era aceea că plăcerea şi durerea sunt atât de importante pentru existenţa umană, încât toate acţiunile noastre sunt guvernate de căutarea plăcerii şi de încercarea de a evita durerea. Epicur considera, de asemenea, lipsa de durere ca o plăcere în sine. Desigur, există atât durere fizică sau trupească, cât şi durere psihologică.

Epicur situa ideea de “ataraxie” (imperturbabilitate, absenţa tulburării sufleteşti) deasupra experienţelor pozitive de plăcere. El credea că o viaţă bună poate fi asigurată de satisfacţia că atât corpul, cât şi mintea, funcţionează în pace.

ataraxia

Punctul de vedere al psihologiei moderne cu privire la auto-ajutorarea epicuriană

În concluzie, a avut Epicur dreptate? Ne putem face o idee despre acest lucru prin compararea recomandărilor sale cu ceea ce psihologia modernă a constatat printr-un număr mare de cercetăti privind satisfacţia în viaţă (Bergsma, Poot & Liefbroer). Înainte de a-l lăuda, să analizăm punctele negative. Făcând acest lucru, totuşi, merită să ne amintim că sfaturile lui Epicur datează de mai mult de două milenii. Inutil să spun că societatea s-a schimbat destul de mult de atunci.

 

  1.  Epicur greşea când recomanda detaşarea de obligaţii publice şi vieţuirea în comunitate. Motivul pentru care Epicur era impotriva implicării sociale era faptul că el considera societatea o sursă de stres şi nefericire. În acea perioadă istorică, susţin Bergsma şi colegii săi, viaţa politică era volatilă şi sfatul său avea sens în contextul respectiv. In zilele noastre, însă, în societăţile relativ paşnice, acest lucru este mai puţin relevant. Cercetările moderne arată că există o corelaţie între nivelurile mai ridicate de fericire şi implicarea mai mare în societate. Sfatul lui Epicur a fost, probabil, mai relevant în propriul său timp decât este acum.

Bergsma şi colegii săi, de asemenea, susţin că a trăi într-o comunitate, unde, în esenţă, o persoană ar trebui să se potrivească cu toate celelalte, nu este pe potriva celor mai mulţi.

2. Epicur s-a înşelat în privinţa evitării căsătoriei. În general, oamenii casătoriţi şi cei care locuiesc împreună, ca şi cum ar fi căsătoriţi, sunt mai fericiţi. Aceasta este o generalizare brută şi trebuie să fie recunoscută ca atare. De exemplu, în prezent, în multe societăţi oamenii sunt mult mai susceptibili de a divorţa şi divorţul este de multe ori foarte rău pentru fericire. Chiar luând în considerare acest lucru, totuşi, Bergsma şi colegii săi susţin că oamenii sunt mai fericiţi în urma unui eşec în căsătorie, decât atunci când nu au încercat. Cel mai mare rău care se poate spune despre căsătorie este că, în medie, nu ne face mai puţin nefericiţi.

 

  1.  Placerea nu este opusul durerii. Psihologia modernă a arătat că plăcerea nu este lipsa durerii, mai degrabă afectul pozitiv şi negativ sunt independente. Emoţiile pozitive au atât de multe alte efecte pozitive învecinate pe care, probabil, Epicur a greşit că le-a minimalizat în favoarea lipsei de durere. Pentru a lua doar un exemplu, afectul pozitiv creşte activitatea şi sociabilitatea, ambele putând foarte probabil să ducă la o mai mare fericire pe termen lung.

În ce privinţe a avut Epicur dreptate?

Epicur a avut, totuşi, multă dreptate, în unele aspecte. Iată câteva dintre ele:

1. Utilizarea strategiilor cognitive pentru a face faţă morţii şi durerii. Unele lucruri din viaţă nu le putem schimba – faptul că vom muri este unul dintre ele, pentru unii oameni durerea şi / sau boala este un altul. Epicur sfătuia că ar trebui să abordăm aceste lucruri, prin acceptare şi ajustarea atitudinii noastre. Aceasta rezonează cu terapia modernă cognitiv-comportamentală, care se concentrează pe schimbarea răspunsurilor psihologice la factorii de stres inevitabili.

2. Prieteniile contează mai mult decât statutul sau banii. Legăturile sociale corelează puternic cu fericirea, în timp ce a avea mai mulţi bani nu este neapărat egal o fericire mai mare.

3. Fericirea vine din plăcere moderată variată. Dovezile experimentale recente au arătat că diverse activităţi plăcute de zi cu zi duc la niveluri crescute de fericire (Sheldon & Lyubomirsky, 2006).

Traducere de Maricica Botescu, după hedonist-philosopher-epicurus-was-right, cu acordul autorului

Sursa  : scientia .ro

Leave a Reply

© Ordes.ro - Toate drepturile rezervate - Admin
made by necenzurat