Spiritul pune in
miscare materia

Subiectul pe care vi-l propunem astazi este unul provocator pentru fiecare persoana in parte.

Si cred ca acest cuvant este cel mai potrivit deoarece orice provocare presupune un grad sanatos pana la deranjant de sinceritate.

Iar daca nucleul acestei provocari este propria familie, putem simti cu siguranta nisipurile miscatoare pe care ne aflam.

 

1. Teama de schimbare.

Poate ca unul dintre cele mai deranjante tipare comportamentale pe care le-am “insusit” este teama de schimbare. In mod surprinzator, am observat aceasta trasatura atat la parintii, cat si la bunicii mei.Am interactionat cu acel “Mai bine stai in banca ta”, care in scurt timp a devenit echivalentul zonei de confort pe care cu greu o parasesc.

Si chiar daca am criticat in nenumarate randuri acesta caracteristica a familiei mele, am regasit-o si in comportamentul meu: de la faptul ca opun rezistenta in ceea ce priveste schimbarea culorii parului la faptul ca accept cu dificultate parerile altora atunci cand nu rezoneaza cu ale mele.

2. O continua si repetata comparatie.

Cu siguranta multi dintre noi am acumulat destula furie in copilarie atunci cand auzeam: “De ce ai luat 9 cand X a luat 10?”Si cu aceeasi siguranta ma intreb daca nu cumva noi suntem cei care astazi ne raportam la slujbele, reputatia sau imaginea prietenilor nostri pastrand fundalul comparatiilor din copilarie.

 tipare

3. O doza “sanatoasa” de  pesimism.

Intotdeauna mi-am blamat parintii pentru ca sunt genul de oameni care “pun raul in fata”.

Desi m-am considerat adesea o persoana optimista, perceptia mea asupra anumitor evenimente mi-a demonstrat contrariul.

4. O grija exagerata pentru binele celuilalt.

Inca de mica am fost obisnuita cu expresia “Mananci tu si ma satur eu.” Si recunosc ca inca de atunci eram enervata de aceste cuvinte deoarece mi se pareau fara sens.

Dar, pe de alta parte, poate ca aceasta grija este regasita astazi in diferite tipare comportamentale care desi nu au legatura efectiv cu mancarea, ele se regasesc in felul in care “diger” viata: de la faptul ca pot “sprijini” un prieten pana la epuizare la faptul ca pot lasa de la mine pana in momentul in care ajung sa ma blamez pentru acest lucru.

Nu suntem atat de diferiti de familiile noastre pe cat credem. Si ca oricat de dureros este acest adevar, abia in momentul in care acceptam ca purtam in venele noastre trasaturile pentru care ne blamam familia, incepem sa ne eliberam de sub lantul cu care suntem legati.

Voi ce tipare comportamentale ati preluat de la familia voastra?

 

Autor : Mihaela Marinas ; www . damaideparte .ro

Leave a Reply

© Ordes.ro - Toate drepturile rezervate - Admin
made by necenzurat