Spiritul pune in
miscare materia

In 1965, psihologul Martin Seligman a început să şocheze câini.

Seligman dorea să continue cercetările lui Pavlov, cercetătorul celebru pentru faptul că făcea câinii să saliveze atunci când auzeau un clopoţel. Seligman dorea să se îndrepte în direcţia cealaltă, astfel că atunci când se auzea clopoţelul, câinii nu primeau mâncare, ci un şoc electric. Pentru a-i imobiliza în timpul experimentului, el îi ţinea într-un ham. După ce deprindeau asocierea, câinii erau puşi într-o cutie mare care era dotată cu un mic gard ce o împărţea în două jumătăţi. Seligman se aştepta ca atunci când câinele activa clopoţelul acesta să sară în cealaltă parte a cutiei, încercând să scape, dar animalul nu făcea acest lucru. Pur şi simplu stătea pe loc şi se pregătea de şoc. Seligman aplica şocul electric, dar animalul tot nu se mişca, ci rămânea pe loc şi accepta şocul. Când cercetătorul a pus un câine nou în cutie, acesta a sărit gardul.

Noi, oamenii, suntem la fel ca aceşti câini.neajutorare

Dacă aţi avut parte de momente groaznice de-a lungul vieţii, cu timpul v-aţi convins că nu există cale de scăpare, iar atunci când vă este oferită o cale de scăpare, nu acţionaţi, ci deveniţi un nihilist care crede că totul e inutil.

Studiile efectuate pe oamenii care suferă de depresie arată că aceştia de multe ori cedează şi nu mai încearcă să îşi îmbunătăţească situaţia. Oamenii obişnuiţi vor da vina pe surse externe atunci când au problemă, de exemplu când pică la un examen. Ei vor spune că profesorul e un nemernic sau că nu au reuşit să doarmă destul. În schimb, oamenii deprimaţi vor da vina pe ei înşişi şi vor presupune că sunt stupizi.

Seligman denumeşte aceste fenomen „stilul explicativ”. Specialistul afirmă că percepem evenimentele care ne afectează viaţa în 3 moduri: personal, permanent şi universal. Dacă dăm vina pe noi sau pe forţe în afara controlului nostru, ne doare. Dacă credem că situaţia nu se va schimba niciodată, tristeţea e mai mare decât dacă avem senzaţia că mâine va fi mai bine. Dacă credem că problemele noastre ne afectează fiecare element al existenţei noastre, şi nu doar un singur aspect, atunci ne vom simţi chiar mai rău. Cu cât stilul explicativ la care apelăm este mai pesimist, cu atât este mai probabil să avem senzaţia de neajutorare dobândită.

Mergeţi la vot? Dacă nu, este cumva din cauză că sunteţi de părere că nimic nu se schimbă, că toţi politicienii sunt groaznici sau că un vot din câteva milioane nu contează? Toate aceste explicaţii sunt manifestări ale fenomenului de neajutorare dobândită. Atunci când femeile bătute, ostaticii, copiii abuzaţi sau prizonierii refuză să evadeze din situaţia în care se află, cauza este faptul că au acceptat că este inutil să mai încerce.

Orice perioadă extinsă marcată de emoţii negative poate conduce la cedarea în faţa disperării şi la acceptarea sorţii. Dacă veţi fi singur pentru o perioadă îndelungată, veţi decide că singurătatea este un dat al vieţii şi veţi da cu piciorul oportunităţilor de a cunoaşte alte persoane.

De ce există acest fenomen ciudat? Cercetătorii cred că el se datorează unui instinct prezent în toate organismele de pe Terra: aceea de a conserva resursele. Dacă nu putem scăpa de o sursă de stres, suntem supuşi la şi mai mult stres, iar această buclă de feedback generează în cele din urmă o oprire automată. În cel mai rău caz, credem că dacă vom continua să ne zbatem, vom muri. Dacă ne oprim din zbatere, există şansa ca stimulul negativ să dispară de la sine.

În fiecare zi poţi simţi că nu ai control asupra forţelor care-ţi afectează viaţa – slujba, guvernul, depresia, situaţia financiară. Acest lucru te face să organizezi „mini-revolte”: îţi schimbi soneria telefonului, culoarea părului, colecţionezi timbre. Alegi.

Alegerile, indiferent cât de mici, pun o piedică în calea senzaţiei de neajutorare. Cu toate acestea, nu ne putem opri aici. Trebuie să luptăm şi să învăţăm să eşuăm cu mândrie. Eşecurile dese sunt singura cale prin care putem obţine ceea ce vrem de la viaţă. În afară de moarte, destinul nu este implacabil. Aşadar, nu eşti chiar aşa deştept, dar eşti mai deştept decât câinii sau şobolanii. Nu ceda încă.

Sursa:  www. descopera .ro ; Marius Comper

 

 

Leave a Reply

© Ordes.ro - Toate drepturile rezervate - Admin
made by necenzurat