Spiritul pune in
miscare materia

”Înainte de a-mi judeca viața, înainte de a vorbi despre mine, încalță-te cu pantofii mei și parcurge drumurile pe care le-am parcurs eu. Trăiește-mi durerile, îndoielile, bucuriile. Trăiește-mi anii pe care i-am trăit eu. Și cazi acolo unde am căzut eu, și ridică-te așa cum m-am ridicat eu.” Luigi Pirandello

Ne place să ne credem mai buni decât alții.  Să ii judecam,  sa radem de ei în fața,  sau în spate. Ne credem superiori și ne batem cu pumnii in piept că noi am fi facut așa si așa.  Mult mai bine, în orice caz. Mult mai repede.  Ne pricepem la toate.  Mai ales la cuvinte.  Suntem primii care am arunca piatra considerându-ne fără pata,  fără păcat.  Sau oricum,  cu mai puține păcate,  sau mai mici.  Și toate justificabile.

Nu știu ce sau cine ne dă dreptul să îi condamnam pe ceilalți pentru faptele lor. Nu știu de ce suntem convinși că, intr-o situație in care nu ne-am aflat niciodată,  încă, noi am fi grozavi.  Ii privim cu superioritate pe cei aflați in dificultate si ne gândim ca își merita soarta pentru că sunt asa si asa. Sau ca era normal să fie pedepsiți pentru că au făcut aia si cealaltă.  Cine știe mai bine ca noi să dea lecții de morală?ne credem superiori

Am devenit atât de superficiali încât ne interesează numai ambalajul omului cu care venim in contact.  Ce casa are, ce mașina,  ce îmbracă,  ce locuri frecventează,  cu cine. Suntem atât de grăbiți încât nu mai avem timp decât să împărțim etichete în stânga si-n dreapta.  Bogat,  sărac,  elegant,  branduit, fără gust, prost,  îngâmfat si tot asa. Iar eticheta vine la pachet si cu judecata potrivita.  Emisa de noi, evident.

Ne atrag doar aparentele si judecam numai după ele. Nu ne interesează motivația din spatele faptelor omului pe care il judecam.  Nu avem timp pentru explicații.  Avem timp doar sa judecam.  E mai simplu așa. Mai mult,  greșim gândindu-ne că și ceilalți ar trebui să fie ca noi, sau macar să acționeze ca noi. Suntem egocentristi, de la noi pleacă totul.  Dacă noua ne place,  ăsta e trenul.  Ar trebui să le placă si celorlalți.  Nu?  Uităm cât suntem de diferiți,  uitam căt suntem de speciali cu toții, uităm că avem aceleași drepturi.  Că suntem egali.  Cel care are nu ii este superior celui mai puțin norocos,  pentru că in viata lucrurile nu stau niciodată pe loc. Și dacă astăzi consideram că suntem in măsură să-i judecăm pe altii,  nu știu dacă mâine va mai fi la fel.

Sursa : www. psihologinconcediu .ro

Leave a Reply

© Ordes.ro - Toate drepturile rezervate - Admin
made by necenzurat