Spiritul pune in
miscare materia

Hemingway spunea ca fericirea, in oamenii inteligenti, e cel mai rar lucru pe care l-a intalnit. Freud spunea ca scopul psihanalizei este de a elibera oamenii de nefericire nevrotica pentru a-i face niste nefericiti normali. Iar Nietzsche spunea: cata luciditate, tot atata drama.

Totul este o criza. Criza adolescentului, criza maturizarii, criza varstei de oricare ar fi ea, criza dragostei, criza timpului in final. Viata in sine este o criza de sens: ni se da o perioada de timp nespecificata in care trebuie sa atingem niste puncte de varf care ne definesc succesul, impreuna si in competitie in acelasi timp cu ceilalti.

Nu ni se spun regulile, nu ni se spune la ce suntem buni cu adevarat, stim doar ca trebuie sa fim fericiti – dar si fericirea e un model indus social de niste creatori de opinii. Vin hormonii peste noi, vine presiunea de a fi integrat social, vrei sa-ti fericesti parintii dar sa fii si tu insuti, vrei  si stabilitate dar si provocare, vrei sa gasesti dar nu te poti opri din cautat. O adevarata nebunie.

Acesta-i jocul – te nasti intr-un sistem de reguli – al familiei si mediului caruia apartii. Apoi trebuie sa le provoci sa vezi ce e real si ce nu, sa faci parte din sistem si in acelasi timp sa fii tu insuti, un manuscris pe care il scrii cu cerneala propriilor intelegeri. Nu a altora, ci ale tale, traite visceral pana la capat.viata cu talc

Cu toate astea  poti fi destept, lucid, normal si fericit in acelasi timp?

Creierul nostru este rezolvator de probleme – aceasta ii este menirea si satisfactia. Nevoia de certitudine ne face sa ne agatam de tot felul de solutii  si principii dorite a fi finale. Gresit – creierul este  o fabrica de chimicale in cautare de provocari de rezolvat. Nehranit cu provocarile corecte, va incerca sa gaseasca probleme acolo unde nu sunt – si daca te uiti obsesiv pe ceva cautand provocare vei gasi.

Astfel se ruineaza relatiile de exemplu, pentru ca omul crede ca dragostea este raspunsul la orice problema si isi va lua provocarea doar de acolo. Intr-un fel, dragostea este raspunsul la tot– dar nu dragostea romantica, ci dragostea ca si mod de a fi, ca atitudine fata de viata. Cum ar fi sa iubim nebunia de a fi, paradoxurile si contradictia, acceptarea durerii si dezamagirii, acceptarea vietii asa cum este. 

Provocarea ultima este cum sa cazi din rai si sa nu mori de dorul lui. Adica de a gasi un echilibru intre idealism si cinism. Adica sa-ti pastrezi entuziasmul si optimismul, chiar daca.

Lasa trecutul si victimizarea. Nu-l folosi nici ca justificare pentru esec nici ca preocupare pentru razbunare. Trecutul nu poate fi schimbat. Regretele, furia si vina sunt niste preocupari mediocre pentru mintea ta – hraneste-o cu alte delicatese emotionale. Nu mai are importanta ce a fost ci cum atingi ceea ce iti doresti sa fie.

Adica nu victimizare si plangere de mila ci focusare pe prezent si pe rezolvare de probleme. Daca suferinta trecutului iti devine carburant pentru schimbare, nu regreti nimic. Nemultumirea prezentului il face pe lenes sa se uite in trecut si sa gaseasca vinovati, pe cand curajosul se ridica de fiecare data si o ia de la capat. Pentru ca…ce alte optiuni ai?…

Nu incerca sa schimbi pe nimeni, ci doar pe tine insuti. Critica si reprosurile nu functioneaza niciodata.Ci doar exemplul personal, pentru cei care au mintea sa vada. In loc sa te justifici si sa te explici la nesfarsit in fata unor oameni, explica-ti tie despre tine niste lucruri.

Inconjura-te de oameni cu acelasi drive catre schimbare, cu aceeasi deschidere fata de experienta. Daca te inconjuri cu oameni la fel de inteligenti ca si tine, fiecare va gasi singur calea, nu trebuie sa-i fortezi tu cu nimic.

Nu te mai minti pe tine insuti. Cum ar fi: voi fi fericit cand voi avea nu stiu ce. Sau: daca as avea mai mult timp, as face asta. Sau: voi iubi cand voi intalni persoana potrivita. Ai si motive de a fi fericit, ai si timp si ai si pe cine iubi.

Sa luam exemplu de la artisti: ei nu picteaza cand intalnesc peisajul sau muza potrivita, ci picteaza – e un talent care se vrea exprimat. Ei nu canta doar cand au melodia potrivia, ci ei canta – e un talent care se vrea exprimat.

 

Autor: Sofia Dumitriu –Fericirea pentru oamenii destepti; www. artdevivre .ro

 

 

 

 

 

Leave a Reply

© Ordes.ro - Toate drepturile rezervate - Admin
made by necenzurat