Spiritul pune in
miscare materia

In politica aparenta este totul- este la fel de important pentru un politician sa conivga alte persoane ca are anumite principii pe cat este sa ascunda faptul ca e pregatit sa abandoneze aceste principii in favoarea puterii, banilor sau renumelui.

In sondajele despre integritatea anumitor profesii, politicienii ies de regula aproape pe ultimele locuri , de obicei deasupra vanzatorilor de masini folosite Acest lucru reflecta neincrederea larg raspandita in politicieni si recunoasterea faptului ca ceea ce pretind ei sa faca si ceea ce fac sunt doua lucrui diferite.

Exista mai multe feluri in care se presupune ca un interviu politic difera de conversatiile obisnuite.

Reporterii le pun politicienilor doau tipuri de intrebari- “intrebari inchise” care cer un raspuns de ‘da” sau “nu’ si “ intrebari deschise” care ii permit omului politic sa dea un raspuns fara sa spuna da sau nu. La inceputul anilor ’90 ,Sandra Harris a studiat interviurile politice in UK si a descoperit ca raspunsurile ”directe” apareau numai in 40% din raspunsurile politicienilor. Cu alte cuvinte ,60% din raspunsurile lor nu aboradau problema pusa in intrebare.

Faptul ca politicienii nu ofera raspunsuri directe la intrebari este unul din motivele pentru care publicul ii considera evazivi. De asemenea sunt considerati si ascunsi si alunecosi din cauza modului in care raspund la intrebari sau mai curand nu raspund la ele.

cum sa intelegemPotrivit lui Peter Bull  si  colegilor sai de la Universitatea din York exista mai multe moduri in care politicienii evita intrebarile.

Clarificarea unei probleme politice. In timpce reorterul incearca sa determine politicianul sa raspunda la intrebare, omul politic foloseste intrebarea ca pe o platforma de unde sa isi faca cunoscute parerile in fata publicului.politicienii lucreaza in propriile interese si decid in avans ce vor spune la interviu, indifferent de intrebarile care li se pun

Atacul. Atacarea intrebarii ofera 2 avantaje clare :- indreapta atentia din nou asupra reporterului si il descurajeaza sau ii reduc dorinta de a pune intrebari dificile mai tarziu. Este si mai intimidant daca omul politic ataca reporterul sugerandu-I ca este prost infoirmat ,partinitor su irrational.Fiecare politician prefera anumite strategii. De exemplu, Margaret Thatcher era mai inclinata sa atace reporterul in timp ce Niel Kinnock, liderul opozitiei, prefera sa atace interbarea.

Raspunsul pe jumatate. Apare atunci can un om politic raspunde la o intrebare care are mai multe parti sau cad raspunde numai la o parte din intrebare sau cand incepe sa raspunda insa atentia sa este distrasa si nu ami adduce un raspuns complet.

Refuzul de a raspunde. Politicienii refuza deseori sa raspunda la intrebari apeland la principii superioare cum ar fi nevoia de a pastra un secret sau de a fi discret.

Ignorarea intrebarii. Se intampla deseoari cand reporterul il intrerupe pe omul politic cand ii pune o alta intrebare.In loc sa raspunda la noua intrebare politicianul pur si simpu continua sa raspunda la prima comportandu-se de parka cea noua nici nu ar fi existat.

Repetarea raspunsului.Oamenii politici pot refuza sa raspunda,insistand ca au raspuns déjà. Aceasta reactie transmite si un alt mesaj- de exemplu ,sugereaza ca omul politic este constient de ceea ce face si ca nu este pregatit sa faca jocul reporterului. Desigur, exista cazuri in care omul politic va folosi aceleasi forme verbale pentru a raspunde la intrebari apparent diferite. Aceasta tactica este menita s ail faca pe politician sa parasigur pe sine sip e reporter incompetent.

O utilizare imprecisa a limbajului ii permite politicianului sa raspunda fara sa jigneasca pe nimeni. Cand electoratul este divizat intr-o problema controversata, evident nu este in interesul politicianului sa dea un raspuns care foarte probabil va indeparta un numarde simpatizanti- este mult mai bines a lase impresia ca exprima o optiune sau sa raspunda la o cu totul alta intrebare.

Un alt motiv pentru care politicienii dau raspunsuri echivoce este faptul canu le place sa fie constransi sau sa li se comande. Thatcher ,de exemplu, la intrebarile deschise se eschiva pentru a arata cine este seful,in timp ce la intrebarile inchise dadea raspunsuri directe pentru a arata ca era perfect stapana pe ea si ca nu isi facea niciun fel de griji ca si-ar putea indeparta simpatizantii care nu sunt de accord cu ea.

Deoarece reporterii au acum potential mai multa putere decat politicienii, acestia sin urma sunt nevoiti sa gaseasca moduri pentru a se asigura ca reporterul nu le face greutati. Unul dintre aceatea este impunerea autoritatii in fata reporterului, aratandu-I ca nu sunt pregatiti sa fie intrerupti. Un altul este sublinierea cu emfaza a opiniilor lor. George W Bush, de exemplu, folosea frecvent expresia “ sa fie foarte clar” . pentru a sublinia ca opinia sa este aceea si nu alta. Unul din gesturile sale caracteristice era un microsemnal de aprobare din cap, o inclinare aproape imperceptibila a capului care apare la sfarsitul unei propozitii, un fel de punct exprimat de corp- ca si cum ar spune “ Gata, v-am spus ce am avut de spus. Nu mai este nimic de adaugat pe aceasta tema!”

Deoarece politicienii petrec  atata timp pretinzand ca sunt ceea ce nu sunt, exista sanse foarte mari ca ei sa isi arate din greseala adevaratele suntimente sau intentii,prin comportament.

Dramele politicii , felul in care politicienii isi abandoneaza colegii, fac intelegeri secrete, schimba aliante, creaza diversiuni si isi acopera spatele, arunca vina asupra altora si isi asuma merite pe care nu le au- toate aceste lucruri fac ca probabilitatea aparitiei unor indicatori care sa ii dea de gol sa fie mult mai mare .

Sursa :Peter Collet; Cartea gesturilor.(2003)

Leave a Reply

© Ordes.ro - Toate drepturile rezervate - Admin
made by necenzurat