Spiritul pune in
miscare materia

Ideea de terorist si terorism sta la baza multor mituri, unul dintre cele mai comune este cu siguranta acela ca teroristii sunt fanatici nebuni: psihopaţi complet imuni la suferinta victimelor lor si intotdeauna aparandu-si cauza intr-un mod crud.

Comportamentul extremist, de orice tip, invita la opinii extreme in ceea ce-l priveşte pe individ. in consecinţă, a devenit periculos de usor pentru societate sa eticheteze teroristii ca fanatici alienaţi mintal. James Gilligan (2002) nota astfel intr-o carte incitanta despre psihologia violentei: „Etichete precum rău sau nebun, „vinovat” sau „alienat” pot sau nu pot avea o funcţie utilă în scopuri legale. Dar dacă scopul nostru este acela de a afla despre cauzele şi prevenirea violenţei, atunci aceste etichete nu fac decât să ne permită să închidem pe cineva în spatele unei uşi, să încuiem acea persoană şi să nu mai trebuiască să o ascultăm vreodată, să o înţelegem sau să ne mai gândim la ea. De fapt, aceste etichete servesc drept substitute pentru înţelegerea psihologică.” („Violence: Reflexions on Our Deadliest Epidemic”).

Impactul combinat al mai multor factori este cel care impinge un individ sa devina terorist, iar acesti factori vor varia în functie de cultura, context social, grupare terorista si gradul de implicare a individului. A deveni terorist este pentru cei mai multi oameni un proces. Nu este de obicei ceva care se intampla  repede sau uşor.

Una din caracteristicile existentiale ale terorismului si implicit a teroristilor, consta in obsesia acestora de a convinge opinia publica vizata, grupul social tinta, sa priveasca lumea asa cum o privesc ei, potrivit propriului standard de legitimitate politico-sociaIa.

intelegerea terorismului

La baza emergentei oricarui act de terorism sta sistemul de convingeri format din imagini, simboluri si mituri dominante, de perceptii si interpretari eronate care determina trecerea de la nemultumire si frustrare la actiuni violente si sperante de schimbare a statului real dar neconform al societatii atacate.

Sistemul de convingeri ale subiectilor actului terorist poate sa provina din surse cum ar fi cadrul politic si social in care se formeaza si traiesc acestia. Asemenea matrice cuprinde factori culturali variabili cum ar fi istoria, traditiile, cultura, religia, ce sunt transmisi membrilor grupali prin anumite tipare de socializare specifice.

In societatile noastre stabile si linistite, alaturarea la un grup terorist poate parea o decizie dramatica si devianta. Totusi multe comunitati vad aceste decizii in acelasi fel in care societatile occidentale vad deciziile tinerilor de a se inrola in armata sau politie. Nu e o decizie pe care să o ia multi tineri, dar nu e nici una ciudata. Pentru teroristi, sustinatorii lor si comunitatile din care fac parte, sa devii un terorist nu e un act aberant sau deviant.

Odata intrati in conflict deschis cu societatea, teroristii accepta clandestinitatea, marginalizarea si autoizolarea plina de tensiune si nesiguranta fapt care potenteaza adoptarea unui set rigid de convingeri neconforme cu realitate a sociala data. Ripostele societatii sau statului amenintat inhiba flexibilitatea si deschiderea mentala a teroristilor fata de posibilitate a compromisului sau schimbarii opiniilor.

De asemenea, dezumanizarea ‘dusmanului’ devine dominanta gandirii oricarui actor in cadrul unui scenariu de emergenta a terorismului. ‘Dusmanul’ este perceput in mod abstract si depersonalizat ca fiind’ capitalismul burghez’, ‘ pericolul comunist’, ‘ imperialismul ‘ sau’ sionismul’, ‘hoardele’ negre, galbene – fiind monolitic si impersonal.

Cea mai mare parte a teroristilor se considera victime, nu agresori, autopercepandu-se ca fiind reprezentatii celor oprimati: muncitori, tarani, minoritari, etc., grupuri considerate incapabile sa se apere singure. Teroristii au constiinta superioritatii lor morale, se considera mai sensibili, mai nobili In fapt, niste idealisti pe care societatea nu-i merita.

Tendinta organica a terorismului spre pseudo-Iegitimizare este reflectata de folosirea curenta a termenilor juridici extrem de elaborati pentru a incadra atentatul terorist Intr-o aura justificativa si legalista. Astfel, teroristii nu considera atentatul drept crima sau asasinat ci ””executii dupa judecare’, victimele fiind ‘tradatori’, ‘vanzatori de tara’, popor sau neam~ cei care sunt rapiti de teroristi sunt inchisi in ”inchisori ale poporului’ .

Teroristii isi proiecteaza imaginea actelor lor cu ajutorul simbolisticii militare, incercand sa acrediteze ideea unui razboi conventional intre doua tabere – ei si restul lumii. Pentru teroristi, victimele atentatelor, chiar si cele intamplatoare sunt reprezentante ale ‘dusmanului’ – in cazurile rare in care ei admit existenta unor victime nevinovate – cazul atentatelor oarbe, raspunzator este guvernul care a refuzat sa le satisfaca cererile sau le-a ignorat amenintarile.

Refuzarea responsabilitatii pentru actele de violenta este la fel de caracteristica terorismului ca si tendinta de a considera orice actiune un succes- particularitate definitorie a terorismului.

Individul care devine terorist are volens-nolens un sentiment de culpa fata de faptele sale, motiv pentru care apare cu necesitate fenomenul de auto convingere privitor la vinovatia celorlalti, actiunile sale avand darul de a transcede standardele normale de comportament social si moral. De aceea, teroristii sunt foarte selectivi in perceperea de informatii, in acceptarea faptelor, au incredere numai in canalele de informatii proprii. Astfel, modelul de ‘rea credinta innascuta a inamicului’ ii face pe teroristi sa nu accepte realitatea dramatica, absurditatea demersurilor lor, orice gest conciliator fiind interpretat ca o incercare de inselare.

Surse : www. rasfoiesc .ro; www. mirelazivari .ro

Leave a Reply

© Ordes.ro - Toate drepturile rezervate - Admin
made by necenzurat