Spiritul pune in
miscare materia

Schemele de inadaptare au reprezentat la un moment dat o soluţie cel puţin parţială pentru o problemă cu care ne-am confruntat în copilărie. Este o încercare deraiată de a satisface una din necesităţile vitale: siguranţa, relaţia cu ceilalţi, autonomia, competenţa. Când aceste nevoi rămân nesatisfăcute se formează scheme. Fiecare schemă are propria sa amprentă emoţională reproducând sentimentele trăite în timpul evenimentelor traumatizante iniţiale. Strategiile unei scheme sunt soluţii incomplete la problemele inerente vieţii. Ele îmblânzesc puţin suferinţa din momentele critice, dar nu rezolvă problema cu adevărat. Schemele se preocupă de nevoile stringente, dar ne împing să acţionăm şi să gândim în feluri care ne împiedică de fapt să ne satisfacem aceste nevoi.

Într-o anumită măsură, fiecare dintre noi deținem sau am deținut astfel de scheme care ne-a îngreunat relaționarea cu ceilalți și ne-a îndepărtat de noi înșine. Important este să le conștientizam și să începem să renunțăm la ele, găsind modele noi de a ne raporta la ceilalți și de a-i privi .

Iata cateva exemple:

 EXCLUDEREA

  • este convingerea intimă că „nu facem parte din…”, că nu suntem acceptaţi de o comunitate de unde tendinţa de neimplicare;
  • schema operează ca o profeţie care se împlineşte singură: frica de a nu fi acceptat produce un comportament nepotrivit şi duce la neacceptare.
  • Sentimente:
  • anxietate,
  • tristeţe profundă,
  • însingurare.
  • Comportamente posibile:
  • retragerea, tendinţa de a evita grupurile, însingurarea;
  • sporirea eforturilor de integrare printr-o atenţie excesivă şi însuşirea perfectă a calităţilor necesare celor din grup;
  • comportament noncomformist: afişarea exagerată a rolului de proscris făcând din acesta un titlu de glorie;
  • Contracararea schemei:
  • conştientizarea şi contemplarea gândurilor care însoţesc sentimentul de excludere;
  • învăţarea stăpânirii neliniştii şi relaxării emoţionale într-un grup;
  • însuşirea abilităţilor de comunicare.schemele de inadaptate

VULNERABILITATEA

  • constă în teama exagerată că urmează să se petreacă ceva catastrofal;
  • temerile obişnuite scapă de sub control, un motiv minor de îngrijorare poate deveni un dezastru imaginar de proporţii;
  • rădăcina vulnerabilităţii se află fie în comportamentul unui părinte pe care îl imităm, fie pentru că am trăit în copilărie situaţii primejdioase;
  • Sentimentele:
  • îngrijorare,
  • anxietate,
  • teamă exagerată,
  • panică.
  • Comportamente posibile:
  • cumpătarea excesivă;
  • evitarea excesivă a riscurilor;
  • fobiile;
  • pregătirea cu meticulozitate pentru a fi în siguranţă;
  • analize medicale;
  • elaborarea de ritualuri de verificare care calmează temerile;
  • dar şi optarea pentru activităţi riscante provocându-şi soarta cu scopul de a-şi demonstra că temele nu sunt justificate;
  • Căi de vindecare:
  • conştientizarea faptului că temerile sunt doar nişte gânduri care nu reprezintă realitatea;
  • înlocuirea gândurilor distructive cu unele realiste;
  • exprimarea sentimentelor.

EŞECUL

  • constă în convingerea că în ciuda tuturor eforturilor şi realizărilor nu eşti decât un ratat şi nu poţi reuşi nimic;
  • se formează pe temeiul realizărilor şi al carierei.
  • Sentimentele:
  • neîncredere în sine,
  • tristeţe anxioasă,
  • frica de eşec.
  • Comportamente posibile:
  • exces de eforturi pentru reuşită în ciuda permanentei frici de eşec. De aici fenomenul „impostorului” în care persoana care s-a descurcat foarte bine simte în adâncul inimii că a comis o fraudă şi trăieşte terorizată de gândul că într-o zi va fi dată de gol;
  • comportament care provoacă eşecul;
  • frica de eşec împiedică însuşirea unor noi cunoştinţe, provoacă amânări nejustificate şi acestea aduc eşecul.
  • Căi de vindecare:
  • conştientizarea manevrelor interne de descurajare;
  • evaluarea corectă a talentelor şi abilităţilor reale;
  • evaluarea corectă a realizărilor.

PERFECŢIONISMUL

  • schema perfecţionismului constă în sentimentul exprimat prin lozinca „trebuie să fii perfect”;
  • rădăcina acestei scheme este nevoia de a dobândi iubirea celor din jur prin rezultate de excepţie;
  • ea naşte aşteptări foarte mari, nerealiste de la sine şi de la cei din jur;
  • această schemă face ca viaţa să fie lipsită de orice bucurie;
  • lentilele deformate ale perfecţionismului urmăresc orice defect sau eroare minoră pentru care critică şi se autocritică şi îşi reproşează fără milă;
  • Sentimentele:
  • îngrijorare de a nu fi capabil sau nu a avea timp să faci ceea ce ţi-ai propus;
  • sentimentul constant că trebuie să faci mai mult şi mai bine;
  • nerăbdare şi iritare la suprafaţă;
  • tristeţe şi melancolie în adânc;
  • Comportamente posibile:
  • dependenţa de muncă în detrimentul vieţii personale, sănătăţii, relaţiilor şi a capacităţii de a se bucura de viaţă;
  • preocuparea excesivă în privinţa aspectului fizic, al statutului social şi a calităţii şi cantităţii bunurilor dobândite;
  • impunerea celor din jur a standardelor extrem de ridicate pe care le respectă ei înşişi.
  • Căi de vindecare:
  • conştientizarea şi demontarea tiparelor de gândire deformată;
  • renunţarea la autocritică şi reproşuri;
  • coborârea standardelor la nivelul puterilor reale;
  • descoperirea bucuriilor simple ale vieţii.

ÎNDREPTĂŢIREA

  • este un tipar emoţional care se concentrează pe neacceptarea limitelor existente în viaţă;
  • cei care au această schemă se simt atât de speciali încât se cred îndreptăţiţi să aibă tot ce vor;
  • rădăcina se poate afla în:
  • răsfăţul din copilărie,
  • în atitudinea prea exigentă a părinţilor care şi-au condiţionat iubirea de calităţile copilului,
  • lipsa de atenţie, afecţiune sau bunuri materiale suferită în copilărie.
  • Îndreptăţirea apare ca reacţie la nedreptatea din copilărie
  • Sentimente:
  • vanitate,
  • orgoliu,
  • lipsa de compasiune,
  • falsa mândrie peste un sentiment de inferioritate;
  • iritarea în faţa refuzurilor.
  • Comportamente posibile:
  • lipsa de disciplină;
  • satisfacerea primelor impulsuri şi a dorinţelor indiferent de consecinţe;
  • stil de viaţă haotic;
  • neglijarea curăţeniei şi a ordinii în locuinţă;
  • nepăsarea faţă de efectele negative ale acestei scheme asupra celorlalţi;
  • Căi de vindecare:
  • conştientizarea sentimentelor profunde care motivează schema;
  • conştientizarea impactului negativ asupra celor din jur;
  • asumarea responsabilităţii pentru obligaţii;
  • conştientizarea impulsurilor şi neascultarea lor.

După: Tara Bennett-Goleman,

Alchimia emoţională. Cum poate mintea să vindece inima

Curtea Veche, Bucureşti, 2002

 

Leave a Reply

© Ordes.ro - Toate drepturile rezervate - Admin
made by necenzurat