Spiritul pune in
miscare materia

            Conform unui studiu condus de psihologul Alex Todorov de la Universitatea Princeton, (Statele Unite), creierul nostru isi face o opinie asupra unui nou venit in circa o zecime de secunda, prin observarea de noi trasaturi.

Inainte ca ratiunea sa aiba timp sa intervina, decidem daca persoana este atragatoare sau respingatoare, simpatica sau ostila. „Opinia noastra despre cineva este elaborata exact de la emotia degajata la acest prim contact“, spune Antoine Pelissolo.

„Este primul element pe care il reperam. Ne trebuie cateva fractiuni de secunda pentru a-l integra. Creierul nostru il identifica inainte chiar sa ne dam seama daca respectivul este barbat sau femeie.“

Si chiar daca aceasta impresie poate fi pozitiva (de exemplu, poate fi bucurie, placere; sau negativa: dezgust, tristete, frica), ea nu sta la baza impresiei noastre definitive.

Daca aceasta perceptie instantanee serveste la crearea unei legaturi, la intrarea in rezonanta cu interlocutorul, nu totul depinde de acesta in interactiunile ulterioare. „Suntem si noi parte din aceasta interactiune“, spune Corinne Fischer.

„Cand suntem in prezenta cuiva, se intampla o multime de lucruri. Ce ne evoca figura acestei persoane? Felul in care se exprima, gesturile, ce ne amintesc? Prima impresie este justa, in sensul ca ea ne evoca ceva care vine din istoria noastra, ceva din imaginarul nostru.“

            Ceea ce vine de la celalalt se imprima in mintea noastra, dar pe un teren care nu este nici virgin si nici neutru. Intuitiile noastre sunt, asadar, venite din background-ul nostru biografic, ele au filtre personale.

  1. spune ca a fost miscata de tristetea degajata de figura sotului ei atunci cand l-a cunoscut: „Cred ca asta m-a atras la el, si eu ma simteam atunci pierduta…“. Starile noastre de spirit, nevrozele, dispozitiile noastre sunt tot atatia parametri susceptibili sa perturbe privirea pe care o fixam asupra altuia.

Psihologul si psihanalistul Vincent Estellon noteaza, de pilda, ca „atunci cand suntem deprimati, devenim indiferenti la tot. Nici macar nu mai exista o prima impresie. Totul devine tern“. Si, uite-asa, putem trece prin viata intr-o magma melancolica ce ne coloreaza impresiile despre ceilalti.
Dincolo de ceea ce simtim, constient sau inconstient, putem, de asemenea, sa fim prada contextului emotional in care are loc intalnirea. Doi cercetatori de la Universitatea Waterloo din Canada au demonstrat: cand atmosfera este vesela, avem tendinta de a judeca pozitiv o figura nou aparuta, dar care are o expresie dezagreabila.

Invers, cand suntem cufundati intr-o atmosfera lugubra, o figura vesela, plina de vitalitate, poate declansa un sentiment negativ. Fara a uita ca noi insine suntem la originea neintelegerilor posibile.emotii

            Antoine Pelissolo subliniaza ca persoanele foarte tensionate sau timide elaboreaza un sistem de aparare puternic pentru a-si masca fragilitatile. Ele se protejeaza de exterior, pe care il percep ca fiind potential periculos si agresiv.

Astfel ca prima lor impresie nu este necesarmente falsa. Ea este justa din punct de vedere emotional, raportata la ceea ce simt ei.

Orice ar fi, orice tentativa de control este menita esecului. „Este imposibil sa controlam aceasta imagine pe care o lasam in urma, ea este subiectiva“, spune acelasi psihiatru, si el recomanda reluarea legaturii cu emotiile noastre.

Corinne Fischer adauga: „Pentru a fi in armonie cu aceste prime legaturi pe care le tesem, trebuie sa mergem catre autentic, sa fim atenti la ceea ce se intampla in corpul nostru, la semnalele pe care acesta le transmite.

Asadar, sa fim aproape de ceea ce ne spune corpul nostru si sa fim constienti de senzatiile sale. Cea mai buna maniera de a evita neintelegerile consta in a nu ne mai preocupa de buna impresie pe care ar trebui sa o lasam… in mod obligatoriu“.

Filozoful francez de origine lituaniana Emmanuel Levinas (1906–1995) a demonstrat importanta pe care o are relatia noastra cu ceilalti. Ea este, pentru acest ganditor, fundamentul naturii umane si se manifesta prin intermediul fetei.

Pielea fetei este cea care ramane descoperita mereu, dar este o nuditate decenta. Exista pe fata o saracie primordiala, esentiala; dovada este ca incercam sa mascam aceasta saracie pozand.

In chip cotidian, suntem niste personaje: profesor la Sorbona, vicepresedinte al Consiliului de Stat, fiul cuiva, tot ce se gaseste in pasaport, felul in care ne imbracam, ne prezentam.

Dar fata are un sens doar al ei. Tu esti tu. In acest sens, se poate spune ca fata nu este «vazuta». Este ceea ce nu poate deveni continut, ceea ce gandul tau nu poate imbratisa. Este de necontinut, te duce dincolo…“ (Etica si infinitul) Sursa : www.psychologies. ro

 

Leave a Reply

© Ordes.ro - Toate drepturile rezervate - Admin
made by necenzurat