Spiritul pune in
miscare materia

Oare constientizam cat din forta noastra vitala si cat din libertatea de a ne misca sunt sabotate in mod inconstient de catre superego? Putem chiar sa fim tentati sa credem ca vocea aceasta parinteasca pe care o auzim in interiorul nostru este vocea lui Dumnezeu. Nu este insa nimic altceva decat vocea unui dumnezeu fals.

Aceasta voce interioara ne duce, de obicei, intr-un taram de frica, pe masura ce ne aventuram in afara zonei noastre de confort, si ne extindem dincolo de modul curent de a vedea realitatea.

De cate ori ajungi intr-un teritoriu nou, superego-ul spune: “Nu face asta! Ai putea intra in probleme! Sa mentinem lucrurile limitate si pe un teren familiar! Daca ne extindem zona de confort, cine stie ce se va intampla!”, sau poate incearca alta tactica: “ Nici macar sa nu incerci asta pentru ca vei esua! Doar nu vrei sa pari un incompetent. Vei fi ridiculizat.”

Poate aparea cand pur si simplu vrei sa ai mai multa grija de tine, cand simti dorinta de a face mai multi bani, de a-ti extinde orizontul si de a urma calea pe care inima ta te ghideaza sa o urmezi.

Este socant sa realizam cat de mult putem fi dati inpoi de acest fals dumnezeu si de frica pe care o foloseste pentru a ne controla.

Ceea ce avem sa facem este sa ne aducem constientizarea catre aceasta parte a psyche-ului nostru, astfel incat superego-ul sa nu mai conduca show-ul. Poate ca ne-a fost de ajutor in anumite privinte, atunci cand am fost copii. Insa, pentru multi dintre noi, ca adulti nu mai serveste scopului nostru celui mai inalt si nu mai reprezinta vocea inteleapta a adevarului din noi insine.

Ce este superego-ul?

Eliberarea de acest dumnezeu fals presupune, in primul rand, constientizarea lui. Superego-ul este vocea internalizata a parintelui din tine. Este un amestec format din toate vocile pe care le-am auzit in copilarie despre ce este si ce nu este in regula sa facem. Include toate ranile nerezolvate pe care le-am capatat din relationarea cu parintii sau cu cei care au avut grija de noi si ideile lor despre ce este corect sau gresit, bine sau rau.Chiar daca parintii au avut cele mai bune intentii pentru noi, superego-ul nostru a inmagazinat imediat orice experienta limitativa pentru sinele nostru real.

Aceasta parte din psihicul nostru se formeaza in timpul copilariei, apoi continua sa existe in adolescenta si la maturitate si in cele din urma devine o sursa de credinte limitative care are scopul sa ne mentina in siguranta.

Mai jos sunt cateva exemple de situatii care ar fi putut sa starneasca reactiile negative ale parintilor nostri atunci cand eram copii. Aceste situatii asa-zis “negative” au devenit internalizate in vocea acestui zeu fals:

  • A spune adevarul nostru interior intr-o situatie.
  • A face o alegere care pune in pericol sistemul de credinte al persoanelor mai mari, in grija carora ne-am aflat
  • A fi asertiv si a spune ce gandim intr-o maniera sanatoasa
  • A ne dori ceva dincolo de status quo-ul persoanelor din jurul nostru
  • A exprima o opinie puternica.
  • A face orice lucru pe care cei mai mari ca noi nu voiai sa-l facem, pentru ca le clatina propria barca si le atata propria voce a superego-ului:”Nu, nu face asta! E de rau!”

strategie

Nimeni nu a avut parinti perfecti. Fiecare suflet pe care il cunoastem a venit aici pentru a creste intr-un fel sau altul. Cu totii avem lectii de invatat si rani de vindecat! Aceasta atitudine de categorisire a lucrurilor in bun/rau, corect /gresit pe care ne-au transmis-o parinti inostri, au mostenit-o si ei, mai mult ca sigur, din ranile nevindecate ale parintilor lor, carora li s-a spus, la randul lor, ce sa nu faca in aceasta viata.

            De aceea, superego-ul este un amestec de rani transgenerationale nevindecate, pe care noi, in mod inconstient, le consideram a fi manualul nostru de ghidare in legatura cu ceea ce este bine sau rau sa facem in aceasta viata.

Toate amintirile din timpurile in care ti s-a zis ca gresesti, cand ai fost exclus sau chiar pedepsit pentru ca ti-ai exprimat nevoile tale adevarate s-au adunat si au creat aluatul din care este facut superego-ul. Acest parinte interior al nostru incearca sa ne faca sa ne potrivim situatiilor prezenta, astfel incat sa nu intram in necazuri.

Fiind adulti, si permitand acestui dumnezeu fals sa conduca show-ul, ne vom teme in mod inconstient ca aceleasi lucruri care ni s-au intamplat in copilarie se vor intampla din nou. Ne temem ca vom fi ridiculizati, abandonati, invalidati intr-un anumit fel, daca nu urmam directiunile superego-ului. Si tot acest proces se petrece inconstient. Simtim ca suntem rai pentru ca aceasta voce din interior nu suna altfel in urechile copilului din noi decat ar suna vocea unui Dumnezeu care ne judeca.

Cand eram copii si primeam feedback negativ legat de comportamentul nostru, nu eram suficient de maturi pentru a ne face o idee referitoare la perceptiile celor mai mari de langa noi. Nu eram capabili sa vedem daca ceea ce considera ei ca este atat de rau era intr-adevar rau si pentru noi. Si pentru ca depindeam de cei mari pentru tot ce insemna siguranta noastra – apa, mancare, adapost, conexiune umana, nu ne permiteam luxul de a pune sub semnul intrebarii regulile lor. Aveam nevoie sa ne potrivim in mediul familial, si singurele reguli legate de ce e bine si ce e rau veneau de la cei care aveau grija de noi.

Asa ca acest parinte interior este in acelasi timp o colectie de voci/reguli ale acelor figuri autoritare in a caror grija ne-am aflat. Acest dumnezeu fals devine astfel biblia noastra interioara sau manualul legat de ce este necesar sa faci sau sa nu faci ca sa-ti asiguri supravietuirea.

            Insa acest superego nascut si crescut in interiorul nostru, se pierde, in pas cu trecerea timpului, undeva in background, dincolo de constiinta noastra obisnuita. Usor, usor, nu mai suntem pe deplin constienti in legatura cu locul de unde vine aceasta voce interioara. Este doar vocea binelui si raului, a ceea ce este corect si ce este gresit din interiorul nostru. Pentru multi dintre noi, aceasta voce nu este niciodata pusa sub semnul intrebarii.

Cum ne poate mutila viata

Sa ne imaginam ca ai patru ani si dansezi gol in camera de zi, cu toate ferestrele deschise. De ce nu? E un sentiment minunat. Soarele iti incalzeste corpul si muzica e distractiva! E asa de bine sa te simti liber, viu, dar…dintr-o data mama tipa la tine si nu se uita deloc fericita inspre tine. Frica iti ia in stapanaire fiecare por.

Mamei tale ii e frica de faptul ca te-ar putea vedea cineva pe geam. I s-a spus cand era mica, mai ales atunci cand isi scotea hainele si incerca sa simta sentimentul de libertate, ca era rea. Asadar, superego-ul ei o ia razna in legatura cu ce faci tu acum, pentru ca asta iti pune in pericol abilitatea ta si a ei, de a fi in siguranta si de a te conforma. Superego-ul ei percepe toata distractia si sentimentul de bine pe care il traiai dansand ca pe ceva rau si, in mod automat, incearca sa-ti induca si tie aceeasi credinta. Si toate astea se petrec la nivel inconstient, pentru ca ea nu este constienta de vocea superegoului.

Asa ca tu, o persoana deschisa si libera, un copil bucuros cu varsta de 4 ani, iti adaugi inconstient acest eveniment la vocea superego-ului din tine. Exuberanta ta naturala si cheful de viata vor fi schilodite pana cand vei constientiza asta.

Ca adult, vei crede ca e ceva in neregula cu tine atunci cand te vei afla in aproprierea unui ring de dans si nu vei putea intra in experienta dansului ( chiar si cu hainele pe tine!:) ) Te vei simti foarte neconfortabil, ca si cum ai face ceva gresit. Vei simti frica sau chiar teroare. Superego-ul tau iti va spune: “Nu face asta. E gresit! S-ar putea sa ai probleme.” Si tot acest dialog s-ar putea petrece in subconstient. Poti fi constient doar de faptul ca cei din jur, care se misca atat de liber, fac ceva gresit si te vei simti foarte neconfortabil aflandu-te acolo.

Sursa : www. damaideparte .ro

Leave a Reply

© Ordes.ro - Toate drepturile rezervate - Admin
made by necenzurat