Contactul cu adolescenţii relevă încă o dată importanţa necesităţii acordării unei asistenţe complexe pentru autoeducaţie care să-i ajute pe adolescenţi să se descopere pe sine şi să-şi valorifice optim potenţialităţile proprii.
Drept urmare trebuie să ne punem întrebarea: ce model de om vrem să scoatem din şcoală? Pe această direcţie, problema sistemului actual de învăţământ porneşte tocmai de la faptul că nu a dezvoltat o strategie coerentă care să cuprindă şi îmbogăţirea sistemului de valori şi atitudini ale adolescenţilor.
În opinia elevilor chestionaţi, şcoala se axează pe dezvoltarea intelectuală fără a lua în calcul aspectele ce ţin de o bună funcţionare psiho-socială. Acesta este, de altfel, aspectul pe care încercăm să îl suplinim prin intermediul programului „ Tineri în Interacţiune”.
În absenţa acestei convergenţe între exigenţele educative şi cerinţele invocate de subiectul educaţiei se pot înregistra numeroase erori care generează adeseori formarea unei personalităţi morale distorsionate, labile aflate în conflict latent cu normele şi valorile sociale şi a cărei inadaptare constituie sursa celor mai multe acte cu caracter deviant.( vedem din ce in ce mai des la televizor scene în care elevii se umilesc unul pe celalalt sau umilesc profesori, comportamente deviante, aberante)
De la şcoli se aşteaptă să insufle valori legate de autocontrolul social şi dezvoltarea personală. În acest fel dificultăţile întâmpinate de adolescent în viaţa socială pot fi reduse pentru că va fi antrenat să se adapteze la societate în modalităţi acceptabile.
Din păcate, nici profesorul nu mai este perceput ca un model, în condiţiile în care nu tratează cu interes activitatea în care este implicat. Liceeni, simţindu-se trataţi necorespunzător în cadrul orelor de curs, limitează importanţa pe care o atribuie informaţiei primite. Comunicarea disfunctională ( lipsa calităţii acesteia, , autoritară, agresivă, violentă), mentalităţile învechite şi inflexibile de care dau dovadă unele cadre didactice îndepărtează elevul, îl determină să îşi piardă încrederea în capacitatea şcolii de a genera ceva prolific pentru el . Bombardat cu valori şi atitudini distorsionate prin intermediul mass- media , uneori şi al familiei, adolescentul are nevoie să vadă cel puţin în sistemul educaţional, un exemplu pozitiv .
Neîncrederea resimţită de elevi în capacitatea şcolii de a-i pregăti pentru viaţă ar trebui să determine o abordare nouă din partea educatorilor şi să ne facă să ne întrebăm : cum putem schimba asta?
În contextul creat de rezultatele programului, la fel ca şi anul trecut, apreciem că în cadrul sistemului educaţional se impune o centrare pe dezvoltarea de atitudini, valori şi competenţe la elevi, pe dezvoltarea rolului de consilier al profesorului care să devină capabil să orienteze profesional elevul , pe dezvoltarea unei metodologii interactive de predare-învăţare.
În ceea ce priveşte responsabilii instituţionali, considerăm ca extrem de importante pentru dezvoltarea competenţelor sociale ale elevilor, introducerea in curriculum , la decizia şcolii, a unor activităţi de învăţare/ dobândire a inteligenţei sociale, dezvoltarea de programe educaţionale tip „ şcoala părinţilor” şi stimularea formării cadrelor didactice din şcoală pentru folosirea metodologiilor interactive de predare-învăţare.
De asemenea , considerăm că părinţii ar trebui să ofere copiilor oportunităţi de exersare a capacităţilor / competenţelor sociale în contextul dat de educaţia non-formală şi informală, să dezvolte relaţii de comunicare eficientă cu şcoala (profesori, consilieri şcolari, etc).
Este de dorit să previi decât să combaţi o stare de comportament indezirabil din punct de vedere psihosocial.
Mulţumiri pentru prestaţia deosebită echipei care a participat la implementarea programului „Tineri în Interacţiune”: Alexandra Blaga, Mihaela Bărbuş, Oana Ene, Roxana Niţă, Mihaela Oancea, Alina Popa, Alexandra Roşu şi Adriana Savu .
Cristina Lazăr