Spiritul pune in
miscare materia

Demarat in anul 2008, programul „Tineri în Interacţiune”, una dintre iniţiativele Ordes devenită proiect pe termen lung, urmăreşte ca, printr-o abordare participativă, tinerii să facă mai bine faţă provocărilor în relaţiile sociale şi personale, ajutându-i să-şi clarifice sistemul de valori, să se autocunoască, să-şi depăşească crizele de identitate, să comunice eficient.

Programul îşi propune dezvoltarea unei conştiinţe şi conduite sociale prin facilitarea dobândirii de către copii a unor  atitudini pozitive faţă de ei  înşişi, îmbunătăţirea imaginii de sine, formarea unei atitudini pozitive faţă de educaţie, dobândirea capacităţii de autonomie, integritate, echilibru, capacitatea de a lua decizii şi de a face planuri. Totodata, urmarim dobândirea de abilităţi necesare unei bune funcţionări sociale şi nu in ultimul rând, cultivarea capacităţii de a stabili relaţii interumane stabile şi sincere.

In anul scolar 2010-2011 activităţile programului au constat în 10 întâlniri săptămânale cu elevii în cadrul cărora, prin intermediul unor jocuri de rol  şi simulări ale situaţiilor de viaţă, am urmărit: Îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare si eficientizarea comunicării

  • Încurajarea învăţării de valori pozitive, competenţe sociale şi identitate pozitivă

  • Lărgirea orizontului cultural

  • Îmbunătăţirea imaginii de sine

  • Îmbunătăţirea capacităţii de adaptare

  • Capacitatea de a stabili priorităţi

  • Obişnuinţa de a lucra după un plan

  • Abilitatea de a-şi stabili obiective clare

  • Abilitatea de a finaliza lucrul început

  • Leadershipul

În plus, pentru susţinerea sesiunilor programului, şi in acest an şcolar,  am putut conta  pe ajutorul studenţilor Facultăţii de Pshihologie şi Ştiintele Educaţiei. A fost o colaborare reciproc avantajoasă, ei înşişi constituindu-se în beneficiari direcţi prin diseminarea şi exploatarea programului nostru, dobândind experienţă în lucrul cu oamenii, învâţând să managerieze grupe de elevi, punându-şi în valoare propriile abilităţi, prin dezvoltarea deprinderilor de relaţionare interpersonală, a cunoaşterii de sine şi a intercunoaşterii, pentru valorificarea propriei personalităţi.

Mulţumiri pentru prestaţia deosebită echipei care a participat  la implementarea programului „Tineri în Interacţiune”: Loredana Barbu, Alice Chițu, Dora Codreanu, Sorina Floroiu, Cătălin Frunză, Eliza Ilie, Cristina Lazăr, Iulia Matei, Corneliu Munteanu, Maria Nesim, Mihail Robu, Ana Redeș, Adriana Scarlet, Mihaela Scarlet, Andra Stoleru, Sofia Ungureanu.

Grupul ţintă al programului a fost reprezentat de adolescenţi cu vârste cuprinse intre 15 şi 18 ani, elevi ai Colegiului Naţional Gheorghe Lazăr, ai Colegiului Naţional I L Caragiale şi ai Liceului Teoretic Al I Cuza.

Am putut constata entuziasmul lor în a descoperi  şi aprofunda modalităţi eficiente de exprimare şi relaţionare, una dintre nemulţumirile referitoare la sistemul de învăţământ aduse în discuţie constant de către elevi având ca temă centrală abundenţa teoriei şi insuficienţa practicii, lecţiile neatractive şi prea puţin stimulative.

Context

Pornind de la premisa că politicile educaţionale trebuie să ţină cont în principal de nevoile beneficiarilor direcţi – elevii-  am efectuat la sfârşitul sesiunilor programului  un studiu privitor la aşteptările elevilor legate de școală.

Totodată, considerând că o programă şcolară eficientă îi dezvoltă elevului creativitatea, gândirea logică și initiaţiva, i-am provocat pe beneficiarii programului nostru  în a-şi expune deschis părerile într-un chestionar ai cărui itemi fac referire la percepţia subiectivă a elevilor asupra realităţii educaţionale româneşti.

Raportul de faţă se concentrează pe analiza răspunsurilor la întrebările chestionarului corelate cu datele obţinute din discuţiile libere avute cu elevii în cadrul întâlnirilor din programul ”Tineri în Interacțiune”. Valoarea datelor constă în primul rând în caracterul exploratoriu al cercetării, care are ca obiectiv surprinderea percepţiei despre rolul şcolii româneşti, despre imaginea profesorului ca şi aprecierile elevilor asupra calității învățământului românesc.

Cei 348 de repondenţi, elevi ai claselor IX-XI, au răspuns celor 15 întrebări grupate în trei module interrelaţionate, ajutându-ne să realizăm o analiză a portretului şcolii româneşti  aşa cum este ea văzută prin ochii liceenilor.

Premisele pentru atitudinea pozitivă faţă de şcoală în ansamblul ei se formează din primii ani de viaţă din ambianţa culturală din familie, prin preocupările intelectuale ale părinţilor şi ale celorlalte persoane adulte din familie.

93% dintre adolescenţi declară că părinţii lor au o părere foarte bună despre şcoală, încurajându-le demersurile educaționale. Părinţii, prin adoptarea unor atitudini de aprobare a sarcinilor şcolii, evită dezorientarea copilului, creând un front  educativ unitar cu şcoala.

93%
Atitudinea părinţilor faţă de şcoală
apreciativă
indiferentă
7%

Experienţele şi atitudinile  pozitive ale familiei faţă de necesitatea şi utilitatea şcolii exercită o influenţă foarte profundă  asupra copiilor.

Aveţi aceeaşi atitudine faţă de şcoală ca şi părinţii voştri?

Din analiza răspunsurilor am mai constat faptul că 78% dintre liceeni declară că împărtăşesc părerea apreciativă a părinţilor asupra şcolii, 22% considerând exagerată această atitudine pozitivă, reclamând caracterul neaplicat al informaţiilor căpătate în şcoală.

Interesantă este de asemenea aprecierea elevilor ai căror părinţi sunt indiferenţi vis-a-vis de prestaţia şcolii,62% dintre aceştia nemanifestând pasivitate și neîmpărtășind interesul fluctuant al părinţilor în ceea ce priveşte activitatea şcolară. În aceste cazuri meritul pentru a demonstra rolul crucial pe care îl are școala în pregătirea elevului pentru realizarea sa în profesie şi viaţă revine profesorilor şi influenţei exercitate de grupul de referinţă, care nu mai coincide cu grupul de apartenenţă.

Mediul socio-cultural creează cadrul general al politicilor şcolare precum și fundamentul respectului pentru această instituţie. De asemenea el creează și oportunităţile realizării umane prin şcoală. Mediul familial pregăteşte şi întreţine spiritul de respect pentru şcoală, pregăteşte şi întreţine efortul de învăţare. Grupul extrafamilial, de prieteni, cu aspiraţii prosociale, proşcolare, influenţează aspiraţiile şcolare şi profesionale.

Şcoala şi familia sunt două instituţii care se întrepătrund și au nevoie una de cealaltă. Influenţele lor sunt simultane de la o anumită vârstă şi complementare, vrem noi. Şcoala şi familia trebuie să  găsească făgaşul colaborării autentice bazată pe încredere şi respect reciproc, să fac loc unei relaţii deschise, permeabile, favorizante schimbului şi comunicării de idei.

Din chestionarele adresate elevilor mai constatăm și un oarecare echilibru între categoria părinţilor interesaţi de toate aspectele vieţii şcolare a copiilor lor şi categoria celor pentru care doar notele sunt importante.

Astfel, 43% dintre elevi declară că părinţii lor sunt implicaţi în relaţia propriului copil cu şcoala. Atunci când părinţii sunt implicaţi în activităţi de parteneriat cu şcoala, rezultatele obţinute de elevi sunt mai bune iar rata eşecului şcolar este mai scăzută. Pentru 41% dintre elevi implicarea părinţilor se rezumă la aflarea notelor, interesându-se doar de activitatea copilului atunci când sunt probleme foarte mari. De multe ori, părinţii îi induc copilului o stare de tensiune, interesându-se înainte de toate de note și de poziţia sa în clasă. Noi credem că aceşti părinţii îşi subestimează rolul în ameliorarea calităţii educaţiei obţinute de propriii copii.

Şcoala reprezintă o valoare prin faptul că asigură cadrul educaţional, este mediul în care se formează cultura primară precum și cea generală. Prin ea se asigură dezvoltarea individului, pregătirea pentru o anumita carieră. 41% dintre elevii chestionaţi au declarat că motivul pentru care frecventează  şcoala este faptul că ea le asigură baza informaţională pentru o carieră de succes. Pe de altă parte, 39% adaugă o importanţă deosebită funcţiei de socializare a şcolii. Aceasta instituție le oferă posibilitatea de a se forma într-un grup de aceeași vârstă cu care are interacţiuni multiple, adeseori în afara controlului adulţilor, de a experimenta o societate proprie, guvernată de legi sociale general valabile, dar şi de legi proprii. Membrii unui asemenea grup ajung la o normativitate considerată acceptabilă şi benefică din perspectiva valorilor grupului.

Şcoala este astfel o componentă esenţială a progresului social, pentru că oferă criterii axiologice, iar succesul şcolar însumează reuşita în integrarea socio-profesională.

Informaţiile dobândite pe parcursul liceului, ca bază de formare a unei culturi generale, sunt considerate utile de majoritatea repondenţilor. Se reclamă  totuşi că şcoala ar trebui să răspundă mult mai aplicat cerinţelor sociale .

Aprecierile elevilor sunt centrate pe ideea că  învăţământul este orientat cu precădere spre latura informaţională. În mod tradiţional  se consideră că cel care deţine informaţiile poate şi opera cu ele la un nivel acceptabil, însă majoritatea repondenţilor noştri  susţin că ar aprecia să primească  şi o  educaţie pentrua acţiona eficient, pentru a reacţiona, pentru a construi soluţii la problemele cu care se confruntă. Succesul şcolar este rezultatul autorealizării de sine, cu eforturi mari, cu sacrificii, cu muncă asiduă, din nevoia de autoexprimare, precum și din nevoia de prestigiu. Adaptarea la rigorile vieţii de elev, la exigenţele pe care le presupun sarcinile didactice pe care elevul le are de îndeplinit implică un efort intelectual pe care 44% dintre repondenţii noştri îl resimt ca fiind în general rezonabil, iar 21% nu au putut aprecia valoarea efortului intelectual depus  datorită caracterului discontinuu al activităţii şi a lipsei de ritmicitate a acesteia.

Efortul intelectual depus pentru realizarea cu succes a sarcinilor şcolare este rezonabil?

Pentru materiile de studiu care îi interesează, 42% dintre elevi consideră că dispun de informaţii destul de variate însă nu complete, pentru aceasta având nevoie de lecţii particulare. Informaţiile, multe cum sunt, uneori nu sunt relevante din punctul de vedere al interesului elevilor şi al necesităţilor de perspectivă ale pieţei muncii; ele nu sunt relevante nici pentru formarea pe termen lung a tinerilor, lucru pe bună dreptate reproşat de aceştia autorilor de programă școlară. 34% insă consideră cantitatea de cunoştinţe acumulată pe parcursul orelor de curs ca fiind suficientă, neavând nevoie de pregătiri suplimentare (meditații).

Dispuneţi de suficiente informaţii în cadrul orelor de curs pentru materiile care vă interesează?

Referitor la direcţiile de acţiune şi modalităţile de realizare a instruirii elevilor constatăm o diferenţă foarte mică între ponderea celor care sunt foarte  mulţumiţi de atmosfera creatoare  din cadrul orelor de curs şi cei pentru care încurajarea ideilor şi a iniţiativelor ar trebui dezvoltate. Într-o atmosferă de comunicare, liberă de tensiune, activă şi favorabilă colaborării în muncă, şi copiii cu tendinţe de noncombat, neobişnuiţi cu efortul intelectual sau activitate mintală intensă se redresează, se adaptează mediului, intră treptat în procesul intelectual şi eliberează energiile psihice latente şi prind dorinţa de autoafirmare.

Procesul de învăţământ nu este numai o acţiune de transmitere de cunoştinţe (din partea profesorului) şi de achiziţionare a acestora (din partea elevului), ci un proces social şi psihosocial. Un proces ce nu poate avea loc decât prin interacţiune, prin inter-relaţie, prin intercunoaştere. Aceste procese psihosociale, de factură interpersonală, însoţesc şi facilitează acţiunea de predare-învăţare, constituie fundalul care asigură sau frânează efortul cognitiv.

Receptivitatea profesorilor la sugestiile si propunerile elevilor privitoare  la activitatea  şcolară în ansamblu, punerea în practică a unor astfel de sugestii  sunt apreciate  de 65% dintre repondenţi ca fiind parte a vieţii şcolare.

În cadrul orelor de curs sunt încurajate iniţiativele, ideile noi?

Folosirea metodelor de predare care încurajează învăţarea prin cooperare, participarea la un număr cât mai mare de activităţi extracurriculare, încurajarea elevilor în a organiza ei înşişi astfel de activităţi, participarea la concursuri, olimpiade, reprezintă modalităţi de valorizare a elevilor în cadrul şcolii. Potrivit  răspunsurilor elevilor chestionaţi, 33% se consideră într-o oarecare măsura valorizaţi în cadrul şcolii, 29% nu pot aprecia măsura în care şcoala pune accentul pe dezvoltarea competenţelor sale de cunoaştere şi valorizare pentru reuşita lui socială, iar 26% dintre repondenţi consideră că aprecierea şcolii este pe măsura efortului lor.

Apreciezi  că esti  valorizat în cadrul şcolii?

Slaba informare a elevilor cu privire la reglementările programei şcolare  este reflectată de procentul celor care nu pot emite nicio părere referitoare la direcţia şi priorităţile acesteia – 37% dintre repondenţi.
Există şi prevederi apreciate drept pozitive de către elevi şi acestea vizează micşorarea numărului orelor de curs. 26% dintre repondenţi sunt parţial de acord cu schimbările preconizate în învăţământ,  în acelaşi timp recunoscând că deţin doar puţine informaţii despre acest subiect.

Sunt mulţumit de direcţia şi priorităţile programei şcolare?

Educaţia reprezintă principala resursă a dezvoltării individului, are menirea de a ajuta copiii să crească spre a deveni adulţi de succes. Prin prisma acestui scop, educaţia trebuie să ofere fiecărui copil cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru o bună funcţionare în cadrul societăţii moderne.  Copiii sunt avizi după oportunităţi de explorare a mediului şi după noi experienţe, care sa le contureze o plăcere continuă şi o curiozitate de-a învăţa de-a lungul întregii vieţi.

Şcoala (la toate nivelurile ei) este instituţia care organizează trăirea unor expe rienţe de învăţare. Ea urmăreşte atingerea unor obiective, cu ajutorul unor metode şi mijloace ştiintifice.

Întrebând adolescenţii despre principala funcţie a şcolii am constatat că 49% consideră  că principala sa funcţie ar trebui să fie  cea de pregătire şi de îndrumare către o carieră. În condiţiile în care în România nu există un serviciu de orientare profesională a elevilor spre anumite profesii (şi deci facultăţi) care se potrivesc aptitudinilor lor, putem  concluziona că  opţiunile elevilor  către o anumită profesie (şi implicit facultate) sunt rezultatul unor procese afective  mai puţin influenţate de recunoaşterea obiectivă a realităţii.

Toate presiunile exercitate asupra sistemului educativ contribuie la modificarea rolului şcolii: dintr-o instituţie specializată exclusiv în transmiterea ştiinţei de carte, şcoala a devenit interfaţa în relaţia individ – societate;  este prima instituţie care îi confruntă pe elevi cu exigentele integrării socionormative iar modul în care se adaptează un copil la şcoală reprezintă principalul indicator predictiv cu privire la calitatea conduitei sale socioprofesionale ca adult.

Prezentul solicită afirmarea unei personalităţi competitive, capabile să-şi modeleze viitorul, de aceea educaţia este în lumea modernă o dimensiune-cheie prin care se fortifică  fiinţa umană.  În şcoală, în general, se dobândeşte capacitatea de a desfăşura activităţi intelectuale. Foarte devreme apare capacitatea de a gândi, de a cunoaşte, de a avea o activitate raţională, de a opera cu noţiuni ştiinţifice. Pregătirea pe care o oferă şcoala nu este însã suficientã. Toate cunoştinţele, abilităţile şi tehnicile deprinse trebuie dezvoltate în permanenţã, trebuie valorificate prin activităţi creatoare.

Tinerii nu au suficiente deprinderi practice în primul rând pentru o dezvoltare armonioasã a personalităţii şi apoi pentru desfăşurarea unor activităţi creative. O dimensiune esenţialã a personalităţii este creativitatea, iar şcoala are un rol important în dezvoltarea capacităţilor creative ale copiilor. 32% dintre repondenţi  sunt de părere că şcoala ar trebui să fie centrată  pe procesele de interiorizare a normelor, valorilor, având ca finalitate formarea unor aptitudini şi atitudini, convingeri şi comportamente morale superioare, dezirabile.

Ce înseamnă o şcoală bună? Întrebarea a fost deschisă, şi am putut constata un numitor comun al răspunsurilor: profesori bine pregătiţi. Răspunsurile au fost deci echilibrate şi nu conţin opinii divergente fundamental.

33% dintre elevi vor ca profesorii să fie bine instruiţi, competenţi, acesta fiind, in opinia lor, cel mai important lucru pentru ca şcoala în care învaţă sa fie considerată bună. 30% consideră că elitismul  şi disciplina atât a profesorilor cât şi a elevilor sunt ingredientele principale care fac ca şcoala sa aibă prestigiu şi renume iar 24% sunt de părere că dotarea laboratoarelor, materialele didactice de care dispune şcoala  alături de competenţele şi calificările profesorilor sunt definitorii în calificarea  superioară a unei instituţii de învăţământ .

Care este cel mai important lucru pentru ca o şcoală să fie considerată bună?

Concluzionând, putem afirma că, în proporţie de 87%, elevii consideră că o şcoală bună este aceea care crează condiţiile optime de lucru atât printr-un corp profesoral extrem de bine pregătit profesional cât si prin activităţi organizate în timpul şi după orele de şcoală şi  care promovează reuşitele şcolare şi încearcă să îmbunătăţească respectul de sine, capacitatea decizională a copiilor sau să ofere cunoştinţe privind stilurile de viaţă sănătoase şi nesănătoase.

Profesorul îndeplineşte o profesiune de o deosebită importanţă, aceea care asigură formarea şi pregătirea personalităţii tinerelor generaţii şi pregătirea lor profesională în cadrul instituţiilor de învăţământ, strâns legate de viaţă, de activitatea socio-profesională, morală şi cetăţenească.

Din definiţia educaţiei rezultă caracterul conştient, coordonat al influenţării formării, dezvoltării personalităţii elevilor de către educator. Astfel, rolul conducător al profesorului rămâne una dintre coordonatele de bază ale misiunii sale, dincolo de informarea şi modelarea conduitei prin relaţiile stabilite cu elevii.

Portretul unui profesor bun  din viziunea elevilor are ca principală caracteristică capacitatea de a fi un bun pedagog, 50% dintre repondenţi  considerând că profesorul trebuie să fie un ghid inteligent, imaginativ, ingenios. Competenţa comunicativă este  o trăsătură foarte importantă a unui bun profesor.

Care este cel mai important lucru pentru ca un profesor să fie considerat bun?

Activitatea educativ-formativă, de care răspunzător este pedagogul, se întemeiază pe cunoaşterea devenirii fiinţei umane, mai precis pe cunoaşterea ipostazelor acestei fiinţe, de la aceea de individ până la aceea de persoană, apoi de personalitate şi de personaj. Felul în care un profesor relaţionează cu elevii este foarte important pentru 36% dintre adolescenţi, atribute ca răbdare, toleranţă, optimism, empatie corespunzând satisfacerii trebuinţelor  emoţionale ale elevilor.

Leave a Reply

© Ordes.ro - Toate drepturile rezervate - Admin
made by necenzurat